…cuvinte ce au fost scrise in luna mai si asteapta de atunci locul lor de cinste pe blog.Articolul face parte , ca si celelalte de curand postate, din seria articolelor publicate in revista aradeana “Vocea”:
Mama nu are bijuterii scumpe, nu este vreo frumusete care sa iti fure ochii ,nu l-a citit pe Llosa la viata ei si nici nu a schimbat lumea, dar a creat-o pe a mea.Bunica mea a creat-o pe a ei acum multi ani, ce s-au scurs unii intr-altii resemnati si fara prea mult zgomot,pavand drumul cu picaturi de vise, de sudoare.
Am amintiri dragi cu mama de cand eram mica.Ma lua mereu de la gradinita, venea sa serbari, imi facea baita in lighean,la caldura aragazului, imi cumpara carti de colorat, imi punea la dispozitie tricourile ei sa mi le trag pe cap pe post de par lung si rujul ei verde ce se facea rosu pe buze ca prin minune. Chiar stia si sa faca un truc magic sa cada guma Turbo din cer si eu o rugam sa il faca iar si iar…Dar nu in fiecare zi functiona .Nu erau destule gumite in cer sa cada in palma mamei ori de cate ori voiam eu,dar le inlocuia cu o mangaiere. Acelea nu se terminau niciodata si inca mai curg si acum dintr-un izvor de ea stiut.
Cand Dumnezeu ne-a desenat pe noi si vietile noastre, El S-a gandit intre timp sa mai ingroase linii, sa mai stearga ,sa mai adauge, sa mai nuanteze sau sa umbreasca unele parti.Vreau sa ii multumesc ca a desenat-o pe mama mea asa. Nu as schimba nimic, desenul e perfect in imperfectiunea lui. Eu sunt cadoul tau si tu , mami, cadoul meu, primit de la Dumnezeu acum 23 de ani, un cadou ce il iubesc , il admir, la care ma gandesc cu duiosie in multe nopti, cand tu nu stii, cand eu sunt departe, cand tacerea lasa loc gandurilor mele.
La multi ani tuturor mamicilor ce au fost desenate de Dumnezeu intr-o zi de 17 mai. La multi ani,mami.
