Pe tatal meu il cheama Ladislau.Pe scena vietii i se zice , simplu, Laci (a se citi Lotzi). Azi implineste 54 de ani.E tanar inca, mai are multe de facut pe planeta asta.Evident ca nu va rasturna guverne , nu va urca pe Himalaya si nici nu va face scufundari in Groapa Marianelor.Nici star de cinema nu prea mai are chef sa devina si nici astronaut care scrie istorie.
El si maman au gheretuta lor , in care abia se vad de atatea genti si bluze si pantaloni si sosete de bumbac pentru stimabilele doamne ajunse la o varsta de aur , care ies la shopping si sunt cliente fidele.In chichineata aia aducatoare de paine ,lapte , bobite pentru catel, carnat si cascaval unguresc pentru fiica plecata la Bucuresti, mi-ar fi placut sa le fie putin mai cald iarna si putin mai racoare vara. Primavara si toamna ii vad zambind cel mai mult.
De la tata am invatat ca e frumos sa visezi .El a renuntat candva la visele lui , dar lupta acum pentru cele ale fiicei lui. De la tata am luat zambetul , naivitatea, incapatanarea de a cauta lucrurile bune in oameni , deschiderea catre lume. El este jumatatea boema a ceea ce sunt eu azi.
Dar, cand o sa-ti strig in fata “Vrei sa ma lovesti? Hai fa-o! Abia astept, uite-ma aici! O sa cad, o sa-mi faci sufletul tandari ,dar o sa ma ridic si o sa stau si mai dreapta! ” , cand o sa imi ies din minti ca nota aia a fost falsa, cand o sa zbier de durere in mine ca nu ma mai iubesti, dar o sa iti urez un sincer “drum bun” , cand o sa ma vezi asa mica, zambitoare , dulce , amabila si jucausa cu tine si-ai sa te grabesti sa crezi ca e simplu sa fiu a ta, cand o sa te fac sa fugi de mine la capatul celalalt al Pamantului, doar ca sa ti se faca dor si sa vii inapoi ,din motive pe care nu ti le vei explica vreodata … sa stii ca sunt fata mamei !
Tata imi dadea tricourile lui cand eram mica , nu sa le imbrac , ci sa le trag pe cap , sa am si eu par lung, sa pot dansa mandra in oglinda pe “Lambada” si sa cant la spray-urile mamei.Tata ma adormea cu un alint cu care imi voi adormi si eu copiii : aicili bubaicili….aicili bubaicili … acum e timpul sa ud putin tastatura.
Tata intinde si acum mana sa ma treaca strada in siguranta. Nu s-a putut dezobisnui si nu are nimeni dreptul sa i-o ceara! Uneori ii iau mana, cand imi permit sa ma simt vulnerabila. Alteori nu, din aroganta femeii tinere care vrea sa fie pe picioarele ei. Acum i-as intinde eu mana si l-as ruga sa ma insoteasca asa pana la sala de repetitie. Azi, tot ce ma va insoti pana acolo va fi mp3 playerul si vor fi gandurile.
L-am sunat sa ii aud vocea. A zis ca mananca o portocala diseara , nu prea are chef de bere. E trist , stiu. Ar fi baut o bere cu fiica lui. Iar ea…ea ar fi dat orice sa ii poata pupa obrajii inghetati.
Tati, nu fi trist. Ai primit cele mai frumoase daruri de ziua ta … o noua zi, o noua ninsoare, un nou drum inspre casa , un nou telefon de la fiica ta care ti-a spus ca te iubeste si ca vine acasa cat poate ea de repede, un nou sarut din partea femeii care ti-a stat si iti va sta alaturi , un nou si dragastos latrat de Lord, care te asteapta cu codita agitata la poarta. Stii si tu ….detaliile mici care conteaza si coloreaza viata unor oameni simpli ca noi.
Eu iti zambesc acum.Zambeste-mi si tu.
Cu dragoste infinita,
Fiica ta.
))
) multe ore in turneul meu prin magazinele de confectii. Sa nu mai vorbim de cravatele colorate pe care le-a facut baietilor. Yummy! V-o recomand cu mare caldura, ladies! Va dau telefon, adresa, mail, ce vreti voi si garderoba-voastra-care-este! 
