Prietenii sunt aceia care , daca ma trezesc din somn si imi impartasesc o bucurie , ma fac sa raman conectata cu gandul la ei , la ce li s-a intamplat si la cum as putea sa ii sprijin, cu ce sfaturi bune as putea sa contribui. Prietenii sunt aceia de care sunt mandra nu pentru ca asa e frumos si cordial , ci pentru ca totul vine simplu si natural. Prietenii sunt aceia care iti reamintesc ca “acasa” poate fi oriunde.

Mai mult de atat , prietenii sunt aceia care au reusit sa ma aduca la monitor, sa scriu aceste cuvinte cu ultimii neuroni natangi si ciumpalai ramasi pseudo-functionali , ca daca nu faceam asta sigur nu mai dormeam la noapte !! ))

Va tzuk!

PS 1 : Bucuria lu’ Mimi are mereu culoarea roz.

PS 2 : Ma duc sa-mi fac un cockteil din ceai sedativ si redbull ))

E drept ca in ultima vreme nu a mai indraznit sa apese bumbu’ de pornire, ca stie ca trebuie sa sune la fata ei la capitala,  deloc rabdatoare si deloc odihnita duminica , dupa o noapte intreaga de cantat . Povestea de azi cam suna asa …

Pe scurt, voia sa mai asculte si sa vada diverse … Prima oprire a fost la preamaritul YouTube, care sta si el in dreapta jos al Tatalui. Dupa ce am reusit sa invingem , ca in familie, piedicile nestavilitului cursor care nicicum nu voia sa stea dreq in chenarul dreptunghiular  , a dat sa scrie litera “l” … care nu arata ca un L , ci arata cam asa ….ca un batz , scris de 3 ori “lll” ….. ca doar mama a insistat , sa fie sigura . Cred ca inclinatia mea pentru literatura , metafore si epitete , in defavoarea stiintelor exacte, a fost singurul lucru care mi-a conturat o imagine clara a ceea ce se intampla. Am descoperit apoi butonul “backspace” , simplu si eficient. Dupa care am reusit sa scriem si artistul si piesa, cu tot CU SPATIU intre cuvinte! Weheee ! Era de asteptat , asta a fost lectie mai veche , mom! Am gasit cu succes o varianta live de la Grammy chiar (sa fiu sincera, i-am spus cu ultimele puteri ca ORICE VARIANTA de acolo e buna si se poate asculta)

Convorbirea s-a incheiat in relatii amiabile. Mama era la a .. 3-a cafea ? Eu la zero barat . Eu clipesc stramb daca nu beau cafea. Mintea mea refuza orice schimb de informatie fara cafea. Sufletul meu danseaza lambada pe un cantec compus de un bolnav de Tourette fara cafea. Mama+Internet+telefon+eu-cafea = dezastru.

Dar mama mea …e Taur. Iar o mama nascuta in zodia Taurului nu se lasa coplesita de greutatile cybernetice atat de usor .. Asa este , doamnelor ? Mama mea a stat neinfricata , cu vasla in mana , in apele involburate ale www – urilor si http -urilor  si a gasit-o pe fiica-sa dandu-se in stamba la Vocea Romaniei si ,mai mult de atat ,  i-a vazut pe toti ceilalti si a mototolit pagina web de atatea clickuri patimase! Bine ,mamaaaa!! Steady rock, you!

Cum sa n-o iubesc? Daca vreodata o sa ajung Ministrul Culturii, voi avea grija sa inventez un nou verb :  “a (o) iubi pe mama mea,Terezia”  !

PS: mami, daca citesti asta ,sa nu te enervezi tare , ca e de bine ! carnatzu’ , crema picanta de gulas si cascavalu’ unguresc as vrea sa mai ajunga la mine zilele astea ))

dam cu banu’ ?  :))

Anyways ..mai spre dupa-masa da sa ma calce o masina in parcare pe Magheru.Eu stateam la semafor, era rosu.Ce e drept , nu stateam chiar pe marginea trecerii de pietoni, eram la vreo 3 m . Aveam casti in urechi si ascultam ceva de la Jamiroquai parca. Distinsul domn cu masina lui teapana, cu cine stie cati caluti de mare ,voia sa iasa din parcare cu spatele.Dosu’ masinii distinsului s-a oprit direct in dosu’ meu.Ca norocul ca am un dos bine pus la punct, deloc mic, deloc firav,ce se descurca onorabil in situatii limita. A avut loc un fel de schimb de energii, un transfer de panica, asa cum mi se intampla mie si multora cand vad o goanga mare si sluta.Fug si eu, fuge si biata goanga in toate directiile, balanganind frenetic din maini/antene.In cazul de fata , balanganeala a fost a corzilor vocale :

“DUMNEAVOASTRA nu va uitati cand dati cu spatele dintr-o parcare?” …zic eu destul de calma

“Lasa asta ! Te duc la un spital, ai patit ceva , te-am atins tare?”

“Nu , dar data viitoare poate va uitati putin mai atent, ca poate e cineva in spatele masinii!”

“Pai eu ce sa iti fac daca ai stat in spatele masinii? De ce nu ai stat la trecere?”

“Ok, perfect de acord!” ii tip eu … “Si daca nu am stat fix la trecere , de ce nu ai dat cu totul peste mine, dom’le?!? De ce nu m-ai calcat direct, sa ma inveti o lectie?! ” …imi intaresc eu laringele si plec bombanind …ca nu ma mai tinea PISIhicu’

Eu cred ca as fi meritat totusi o lectie.Trebuia sa ma bage direct sub roti, ca doar greseala mea a fost de o imensitate coplesitoare.Am stat putin in stanga dungilor albe.Si totusi , stau sa ma gandesc ….daca aveam eu chef sa stau fix in spatele masinii lui si sa ma uit la soare nemiscata …. cu bala curgandu-mi din coltul gurii ..ce ar mai fi zis? E loc public, nu?

Bun.Cu toate astea,a fost o zi faina. Balanta sub care sta destinul meu nu doarme, vegheaza cu talent.M-au chemat cei de la BCR sa-mi scot noul card, ca cel vechi expirase.Asa am aflat ca am primit bani de la Credidam pentru aparitiile tv. Cine stie de cand stateau acolo, prafuiti si uitati de soarta. Ca eu nu mi-am mai verificat contul de aproape un an. Nuuu, ca eu sunt smecheraaaaa, eu marsaluiesc de mana cu nenea Tiriac.

Da , azi m-am simtit ca in Final Destination.Doar ca eu am castigat batalia.Adica na…sa vedem ..ca mai este pana la 12 noaptea. Dati-mi si voi un telefon de verificare, sa vedeti cum stau.

V-am pupat tzuguiat si v-am dat o moneda din gramada mea )) Sa fie de la mine, sa cante lautarii, sa curga laptele cu miere!

De 2 concerte incoace  nu urc pe scena fara OK-ul ei. Este o gura de aer pentru mine si o grija in minus.Nu pot spune ca sunt afona la imbracaminte, dar nici as. Sunt o gramada de haine pe care le-as imbraca si combinatii pe care le-as face , dar am nevoie de o palma peste fund ca sa ma pornesc.Cam ca la cai asa. Iha. Mie sa imi dai un microfon si o scena si stiu ce am de facut. Restul e discutabil.

in PROBE @ Club Mojo :  Mimi mi-a facut cadou o brosa tare funky, confectionata cu manutele ei delicate.Mersi, draghe! Brosa s-a potrivit de minune in peisaj, cel putin asa au spus gurile pretentioase. Ce a iesit , vedeti acum:

Bridge si Brosa Fermecata

Brosa Fermecata

in PROBE @ Grill Pub : Mimi m-a luat fain frumos de manuta acum vreo 3 saptamani si m-a dus la o doamna croitoreasa , pe numele ei de atelier Adela. Ne-am dus cu 2 modele de rochite. Mi-a luat masurile. Ne-a scris pe foaie cat si ce material trebuie sa luam.Ne-a facut un pret foarte bun pentru manopera si mi-a promis ca voi avea cel putin o rochita gata pana la concert. Asa a si fost! Am schimbat intr-adevar culorile , ca nu ne placeau.Ii multumesc lui Tudor pentru ca m-a insotit si sfatuit (OK! m-a suportat, mai bine zis! ) multe ore in turneul meu prin magazinele de confectii. Sa nu mai vorbim de cravatele colorate pe care le-a facut baietilor. Yummy! V-o recomand cu mare caldura, ladies! Va dau telefon, adresa, mail, ce vreti voi si garderoba-voastra-care-este! Eu una as traversa Bucurestiul oricand , pe orice vreme , doar ca sa ajung la Adela la atelier si nu la altcineva!

Rochita inspirationala

Rochita-si-cravatzelele-zbanghii-care-este

ruocheetza

Mimi-my-fashion-hero-care-este

Later edit : coincidenta este maxima, deci trebuia sa va povestesc. Anutza, o prietena draga pe care am cunoscut-o in Arad, timpul facultatii, imi da un link imediat dupa ce citeste postul de pe blog : www.arinavarga.ro . Daca veti cauta acolo la Dresses , veti vedea si rochita inspirationala. Coincidenta haioasa este urmatoarea: Arina este din Arad , ne-am cunoscut cu multa vreme in urma si avem o gramada de cunostinte comune. Observ ca se dezvolta armonios in cariera de designer si nu pot decat s-o felicit. Faptul ca i-am “furat” modelul de rochita sper sa il ia ca pe un compliment si sa nu se supere ca nu mi-au placut culorile, gusturile nu se discuta! )) So…multumim Arina Varga si da-ne de veste cand e urmatoarea prezentare, sa strangem bani sa iti cumparam creatiile originale!

ps: nu ma intrebati in ce context am revazut videoclipul si de ce am acordat atata atentie detaliilor. Cred ca mi-era dor de perioada canalului VIVA!

El si maman au gheretuta lor , in care abia se vad de atatea genti si bluze si pantaloni si sosete de bumbac pentru stimabilele doamne ajunse la o varsta de aur , care ies la shopping si sunt cliente fidele.In chichineata aia aducatoare de paine ,lapte , bobite pentru catel, carnat si cascaval unguresc pentru fiica plecata la Bucuresti,  mi-ar fi placut sa le fie putin mai cald iarna si putin mai racoare vara. Primavara si toamna ii vad zambind cel mai mult.

De la tata am invatat ca e frumos sa visezi .El a renuntat candva la visele lui , dar lupta acum pentru cele ale fiicei lui. De la tata am luat zambetul , naivitatea, incapatanarea de a cauta lucrurile bune in oameni , deschiderea catre lume. El este jumatatea boema a ceea ce sunt eu azi.

Dar, cand o sa-ti strig in fata “Vrei sa ma lovesti? Hai fa-o! Abia astept, uite-ma aici! O sa cad, o sa-mi faci sufletul tandari ,dar o sa ma ridic si o sa stau si mai dreapta! ” , cand o sa imi ies din minti ca nota aia a fost falsa, cand o sa zbier de durere in mine ca nu ma mai iubesti, dar o sa iti urez un sincer “drum bun” , cand o sa ma vezi asa mica, zambitoare , dulce , amabila si jucausa cu tine si-ai sa te grabesti sa crezi ca e simplu sa fiu a ta, cand o sa te fac sa fugi de mine la capatul celalalt al Pamantului, doar ca sa ti se faca dor si sa vii inapoi ,din motive pe care nu ti le vei explica vreodata … sa stii ca sunt fata mamei !

Tata imi dadea tricourile lui cand eram mica , nu sa le imbrac , ci sa le trag pe cap , sa am si eu par lung, sa pot dansa mandra in oglinda pe “Lambada” si sa cant la spray-urile mamei.Tata ma adormea cu un alint cu care imi voi adormi si eu copiii : aicili bubaicili….aicili bubaicili … acum e timpul sa ud putin tastatura.

Tata intinde si acum mana sa ma treaca strada in siguranta. Nu s-a putut dezobisnui si nu are nimeni dreptul sa i-o ceara! Uneori ii iau mana, cand imi permit sa ma simt vulnerabila. Alteori nu, din aroganta femeii tinere care vrea sa fie pe picioarele ei. Acum i-as intinde eu mana si l-as ruga sa ma insoteasca asa pana la sala de repetitie. Azi, tot ce ma va insoti pana acolo va fi mp3 playerul si vor fi gandurile.

L-am sunat sa ii aud vocea. A zis ca mananca o portocala diseara , nu prea are chef de bere. E trist , stiu. Ar fi baut o bere cu fiica lui. Iar ea…ea ar fi dat orice sa ii poata pupa obrajii inghetati.

Tati, nu fi trist. Ai primit cele mai frumoase daruri de ziua ta … o noua zi, o noua ninsoare, un nou drum inspre casa , un nou telefon de la fiica ta care ti-a spus ca te iubeste si ca vine acasa cat poate ea de repede, un nou sarut din partea femeii care ti-a stat si iti va sta alaturi , un nou si dragastos latrat de Lord, care te asteapta cu codita agitata la poarta. Stii si tu ….detaliile mici care conteaza si  coloreaza viata unor oameni simpli ca noi.

Eu iti zambesc acum.Zambeste-mi si tu.

Cu dragoste infinita,

Fiica ta.

Nu se astampara, god dammit! Acum doua zile ma duc sa ii duc banii pentru cartelele de interfon si copii dupa buletin.Insotita de colegu’ de apartament. Horny-Mosulica pare ezitant de data asta, surprins de aparitia intrusului in campul lui vizual, dar manuieste bine situatia.Are mereu un alibi solid : tremura by default, nu de emotie. Se gandeste sa fie gentleman si imi intinde inapoi cei 12 lei ca sa ii pastrez “de Martisor” .. “Fuck no!” …. “Va multumesc, domnule M .. nu este nevoie .. nu pot accepta” . Martisorul inseamna altceva , nu bani”, zic eu, in incercarea de a-l refuza cu succes, dar fara sa ii frang inima.Daca imi intindea un borcan de zacusca, ma cucerea instant. Dar asa, se resemneaza si pune banii pe frigider. Batalia este castigata… Dar ma f**izeaza vocile impostate din capul meu …

“Yeah, bitch , don’t forget there’s a war going on.. ! “

“Oh, shut up, when I die you’ll go down first, Miss Shitty-Alter-Ego!”

Da’ omu’ nu e om pana nu isi primeste alta portie.Nu? Pana la urma, aveam si eu nevoie de un moment-muza ca sa incep din nou sa fiu activa pe blog. Asa ca mi l-am primit. Light de data asta … ca am stiut sa gestionez mult mai bine situatia!

Asadar , fetelor , cand locuiti intr-un apartament inchiriat, intr-un bloc in care miroase grav a naftalina si a mancare de duminica, cu siguranta veti gasi un mosulica mult prea de treaba si generos, cu anumite skilluri organizatorice, la care sa puteti apela atunci cand vi se strica un robinet, cand nu merge gazul, cand nu merge liftul si trebuie sa urcati 8 etaje ,cand trebuie schimbata nu stiu ce teava ,cand nu merge vizorul  etc etc …. ))

Eu mi l-am gasit.Adica m-a gasit el pe mine.Relatia noastra a fost oscilanta de pe la inceputuri. Tind sa cred ca este vorba de intoleranta mea la paranoia batraneasca si la chestiile ce ti se repeta de N ori. N-am rabdare , fratilor… ” si nu stii sa ascunzi asta” …imi sopteste celalat eu in casca. So … imi place nenea ca a fost mereu saritor, dar ieri a fost si saritor si dragastos si pupacios si eu iar ma intreb cu ce am gresit. Venise sa vada de ce nu-mi merge gazu’ …a mesterit el putin acolo pana mi l-a adus pe gaz inapoi, fapt care mi-a umplut sufletul de bucurie.I-am multumit ,normal. Dar el era deja Zeus. Muritorii de rand nu-l mai atingeau.Eu eram mica si neputincioasa, el era salvatorul, un veritabil Rambo al blocului. “Orice pentru o fata atat de dulce cum esti tu”,  desi “iti tot uit numele, ca e rar intalnit ” , “oricand ai nevoie de ceva ,apeleaza cu incredere la mine” ,  “ai vazut ca eu nu te deranjez , doar cand este nevoie”, “tu esti artista , intelegi..”

Ah da ..si greseala fatala. Era ziua mea in octombrie si venise proprietarul sa ia chiria. I-am dat o bere. A zis ca merge jos la vecinu’ sa mai stea de povesti.I-am trimis si aluia o bere , ca sa se delecteze amandoi cu minunata drojdie. Ghici cine era vecinu’ ? El , manuitorul aprig al clestelui , care nu uitase gestul minunat si acum voia sa ma pupe in semn de multumire , dupa 4 luni! Eu nu sunt fugita din jungla, deci , dupa calculele mele , am hotarat ca trebuie sa il las sa ma pupe pe obraz , parinteste asa ..dupa bunul obicei al sarutului dintre o tanara speranta si o stea demult apusa (hai sa il numim sarutul 25 – 70) Dar el mi-a violat ambii obraji cu sarutul lui si , colac peste pupaza belita, m-a mai si strans in brate , ca doar recunostinta pentru acea bere demult bauta era imensa. Am reusit sa ma sustrag incet si tacticos din acea imbratisare babaciuneasca cu tente erotice. “Cam atat cu pupatul, da? “  intreaba el .. Da ! Se cerea si lovitura de gratie  .. “imi sunteti ca un bunic, ma bucur sa vad asta .. “

…i-am luat-o inainte si i-am deschis usa,pana nu ii mai veneau idei. Dar a inteles.S-a dus la baba lui.Imi este intr-un fel mila.E urata batranetea.. te vad toti ca pe-o pruna uscata .. o adunatura de piele zbarcita si un creier uzat deja.

Concluzia ? Manuiti clestele cat sunteti tineri , dragilor.Vin vremuri grele.

Imi este dor de viata pe care inca nu am trait-o, de lucrurile pe care inca nu le-am experimentat, de locurile pe care ochii mei inca nu le-au admirat cu nesat.Mi-e dor de barbatul care imi este strain inca, care strange acum o viitoare fosta in brate.Mi-e cam dor de cel care ma cauta printre aburii noptii, printre armonii sau batai ale inimii, ma picteaza in culori difuze,ma rosteste printre replici vagi, ma cauta printre mucuri de tigara stoarse cu inversunare si femei insistente si morbid de lipsite de esenta, venite din inertie , aduse de context.

Imi este dor de cel care ma cauta printre poezii avangardiste, softuri si limbaje de programare, rulmenti si cai putere, ingrediente si cutii sigilate, facturi si ordine de plata, desfasuratoare si microfoane ramase fara baterie, strategii de marketing si agende uzate, seringi si retete salvatoare pentru batrani optimisti, insigne si  cizme de cauciuc, sute de cuvinte mincinoase,care vor sa se pocaiasca,sute de adevaruri si sute de dimineti stranse-n orizont, sute de soapte nesoptite inca.

Mi-e dor de cantecele pe care inca nu le-am cantat,de usile pe care inca nu le-am deschis si cheile pe care ,cu incapatanare, nu le-am aruncat, de vasele pe care nu le-am spalat, de diminetile  pe langa care am trecut mult prea  usor, de hainele pe care nu le-am purtat, de cuvintele salvatoare  ,de oamenii pe care inca nu i-am salutat pentru prima oara.

Imi este dor de viitor.