Ce? Credeai ca uit? Cum as putea, femeie? Mi-ai dat cheia izvorului vietii. Desi nu sunt acolo sa iti dau un buchet de flori, sper ca aceste cuvinte sa insemne mult mai mult. Sper sa iti aduca si Martisorul si buchetul de flori….nu am fost acasa, nu am fost acolo sa le ofer cu draga inima, asadar voi face o mica improvizatie …

Cand eram mica, eram nebuna dupa gumele Turbo…ca si multi alti copii din Romania. Faceai tu ce faceai, dar cand ziceai „Abracadabra”, cateva gume cadeau din cer…inopinant, spre bucuria mea… Si ma bucuram de ele, nu cunosteam detalii si strategii si nici nu eram atenta si era bine….Important era ca mama ma iubeste si e o zana a gumelor, care le face sa cada din cer…si stiam atunci ca ma iubesti. Nu intelegeam gestul din spate. Dar acum inteleg ca ai fost Magicianul vietii mele.

Si acum stiu ca ma iubesti, desi magia gumelor a disparut. Magia, in mare parte, a disparut….Mana ta e mai putin flexibila in aer, ochii mei mai ageri si atentia mea , mai greu de pacalit…insa , crede-ma…mi-ai tatuat pe suflet lucruri esentiale.Mi-ai tatuat pe suflet cuvintele cheie , care te fac sa ramai drept si demn in fata tuturor experientelor.

Era o camera neincalzita, tin minte si acum. Era pe vremea lui Ceasca, cand noi dormeam in sufrageria usor incalzita si tata, intr-un dormitor inghetat, cu caciula si geaca pe el. Nu am sa uit. Nu am sa uit nici cozile de la Aprozar, de care nu te faci deloc vinovata. Si nici gloantele de care tata a scapat in timpul Revolutiei, tu , avand inima mica si speriata. Nu uit nimic. Totul e acolo, sculptat in inima mea. Eram mica, dar acum sunt ceea ce se cheama „adult” si imi reamintesc totul…de parca ar fi fost ieri. Stiu ca ma spalai intr-o cada mica, de plastic, langa aragaz, sa nu duc lipsa de caldura. Stiu ca am fost un copil bolnavicios si stiu cum era sa ma pierzi in spital. Stiu ca am stat cu seringi infipte in mine si stiu ca sufletul tau se scurgea pe asfalt…Stiu ca prea putini oameni au venit in ajutor. Si totusi…azi…vreau sa fim recunoscatori 🙂

Mi-ai tatuat pe suflet iubire. Grija. Desi suntem diferite, simtim valtoarea vietii la  aceeasi intensitate. Suntem acelasi zambet, ne incruntam la fel, avem aceeasi intonatie cand radem si acelasi ton cand suntem nervoase…Si este o onoare, sa am aceleasi riduri ca tine.

De la tata am relaxarea si dulcele haos boem. Dar de la tine…de la tine am spiritul razboinic, mandria si demnitatea.De la tine am glasul puternic, care se poate face auzit. De la tine am mandria de femeie…mandria de luptatoare.  Oare stii de cate ori am luptat in viata asta, gandindu-ma ca esti langa mine, trup si suflet? De multe ori… si a contat.Conteaza si acum.

Mama…tu ramai exemplul razboinicului suprem si frumos in viata asta. Simplitatea ta ma induioseaza, insa statura ta imi da curaj. Eforturile si sacrificiile tale nu raman anonime. Eu le stiu. Eu le port mereu cu mine. Sunt tatuate in fiica ta.

Sper ca acest 8 Martie sa iti aduca zambetul meritat pe chip!

Cu nedescrisa iubire,

B.